U TRENU

Mi ricordu di u tempu
Di quandu chi Trennichellu,
Passava sfumaccichendu
Nantu lu ponte a l’Olmellu ;
Li ci vulia l’abbriu,
Per francà ssu ponticellu !

Pasava a cappiu lenu
Davanti a l’Acqua Nera,
Induve chi Maria Felice
Li tirava a spantichera !
Chi tantu ch’ella campò
Li fece pocu manera.  

Cuminciava a fisciulà
A parte da Padulone,
Per averte in Prunete
Ch’ellu ghjunghia Plutone,
E venia ad arrembassi
Più mansu che un muntone.

Sottu a quelli ocalitti,
Mezz’a lu sfumaccichime,
Di l’acelli impeuriti
Nascia u spernuccime.
I cignali di l’intornu
Fughianu indu’e cime.

Una volta pigliò u trenu
Pendicone di i Pirelli,
Chì disse a voce rivolta :
- " Sò miraculi o zitelli !
Cumu feranu ssi carri
A viagghià da per elli ? "

Oghie nun ci ferma più,
Nantu la " ligna " suttana,
Che una viottulella
Chi poc’a pocu s’appiana :
Ci si coglienu l’erbiglie
E finochji da tisana.

Osteriaghj e pastori
L’hanu tantu maladettu,
Chi dopu quelli furori
U pullaghju restò nettu ;
Un fermò nant’a ssa strada
Che le case senza tettu.

Unn’hannu pussutu frenà
A marchia di u prugressu.
S’elli ci fussinu oghie
Averebbenu riflessu,
Prima di ghjtimà tantu
Quellu chiamatu " l’espressu " !

Chi un dannu è più grande
S’omu ci si pensa a fondu.
Incu le " vitture " oghie
Ci n’andemu a lu sprufondu…
D’etima in settimana
E una sterpazion’ di mondu !

Un ci passa più lu trenu,
Smariti sò li signori !
Voltu la strada ferrata
Un si sente più rimori…
Ma ci fermanu l’angosce,
L’affann’e li crepa cori… !

 

Una puesia d’Ernestu TUFFELLI
Dedicata à Ntone Monti incu amicizzia 6 Ferraghju 1970

SOURCE : www.adecec.net